Ambasadorii eTwinning sunt cadre didactice cu experienta pe platforma educationala eTwinning si care se implica in actiuni de informare cu privire la aceasta platforma si ajuta cadrele didactice sa realizeze proiecte educationale de calitate, prin intermediul acestei platforme.

Este primul an cand un cadru didactic din scoala noastra face parte din cadrul acestor ambasadori.

Este vorba despre profesoara de Istorie si Geografie:  SILAGHI ANTONIA MIHAELA.

http://etwinning.ro/ambasadori/

Ştiţi, de obicei şcolile de la sate sunt percepute ca fiind înapoiate, elevii  nu ştiu nimic, nu există posibilităţi pentru a face ceva, cadrele nu se descurcă cu calculatorul, nu ştiu o limbă străină. Poate multe dintre aceste percepţii sunt valabile şi verificate, dar ştiu sigur că există multe şcoli din mediul rural în care cadrele didactice îşi dau toată silinţa pentru a-i implica pe elevii lor în cât mai multe activităţi şi de multe ori constată că de fapt sunt zone urbane în care astfel de activităţi nu se practică. Aşa începe povestea... Ajung cadru didactic titular în mediul rural, în vârf de munte cum ar spune unii. O zonă pitorească, ce parcă era greu să stai deoparte şi să nu o promovezi. Elevii frumoşi, cuminţi, cu acel bun simţ pe care încă îl mai întâlneşti între oamenii de la sat. Şi am început în marea aventură. Ştiam deja ce sunt şi cum funcţionează proiectele eTwinning. Participasem cu elevii de la şcoala la care am lucrat înainte la câteva proiecte şi toate mi s-au părut un succes, atât pentru elevi, cât şi pentru noi cadrele- care am învăţat de nevoie şi limba engleză pentru a putea colabora cu colegii din alte ţări, cât şi pentru comunitatea din care făcea şcoala parte care în urma acestor proiecte s-a ales cu o înfrăţire cu o comună din Franţa. Beneficiile au fost astfel pentru toţi. Şi în acest caz am prezentat proiectele eTwinning elevilor mei şi le-am explicat cum se desfăşoară. Probabil că la început au fost un mister pentru ei. Dar pe parcursul derulării, au devenit din ce în ce mai entuziasmaţi. Proiectul pe care l-am desfăşurat cu aceşti elevi a fost Getting to know Europe. Acest proiect se potrivea perfect profesorului de Geografie ce sunt. Avea ca scop descoperirea Europei prin ochii de copil şi prezentarea locurilor natale în imagini şi verbal, pentru a cunoaşte astfel nu doar cadrul natural şi social cât mai ales limba ţărilor participante. Proiectul a fost iniţiat de Loredana Popa  de la Şcoala Nr.17 Botoşani, BOTOŞANI, ROMÂNIA şi Natalia Tzitzi de la 10th Heliopolis Primary School, Heliopolis, GRECIA. Destinat elevilor cu vârste între 6-18 ani, avea în vedere prezentarea a tot ceea ce ţine de locul în care trăieşti: de la cadrul natural, cuvinte foarte utilizate în limba maternă, modul de petrecere a timpului liber, jocuri ale copilăriei. Astfel elevii și profesorii îşi vor face o idee despre ceea ce alte limbi europene par a fi, despre cum arată locuri din alte ţări despre care nu aveai cum să afli altfel. Vom explora obiceiuri, tradiții, steaguri, imnuri. Vom ști mai multe despre familia noastră mare şi despre cum putem trăi în armonie. Mi s-a părut foarte interesantă această idee. Am considerat că elevii vor avea multe de învăţat, vor fi implicate multe arii curriculare, întotdeauna interdisciplinaritatea fiind de real folos în activităţile educative.

Dintre obiective:

- Îmbunătățirea competențelor lingvistice;

- să-şi îmbunătățească abilitățile sociale

- îmbunătățirea competențelor de a folosi noile tehnologii și instrumente TIC în scopul de  cercetare a  informațiilor, pentru a intra în contact și a păstra legătura cu partenerii.

 - O mai bună înțelegere a altor culturi europene

 - creșterea gradului de conștientizare a diversității europene, toleranță - creșterea autonomiei cursantului;

Cum s-a desfăşurat?

În primul rând, am folosit colaje pentru a localiza școlile partenere și  înregistrările audio pentru a învăța câteva expresii de bază în toate limbile. În continuare, s-a realizat hartă interactivă on-line şi un site web. Crăciunul, Paștele și alte obiceiuri și sărbători comune sau speciale, au cercetate și partajate on-line. În continuare a fost abordată problema steagurilor naționale (povestea lor, semnificația) și a imnurilor pentru o mai bună înțelegere a individualității fiecărei țări. Elevii au decis împreună prin conversaţii de tip skype,  ce fel de informații  doresc să cerceteze, ce fel de produse finale doresc să creeze și cum să disemineze munca lor.

La final a rezultat un site web cu toate aceste informaţii, precum şi o revistă online. Pe lângă toate beneficiile educaţionale ale acestui proiect, cele mai mari beneficii consider că au fost cele sociale, umane...s-au creat prietenii, au dispărut idei preconcepute despre alte culturi, şi s-a format mândria de sine, faţă de propria cultură şi faţă de propriul popor atunci când elevii au văzut că tradiţiile lor sunt apreciate, că locurile lor sunt lăudate, că şi ei pot să poarte conversaţii şi să lege prietenii cu elevi din străinătate chiar dacă trăiesc şi învaţă în mediul rural, chiar dacă acasă nu acces la internet şi chiar dacă până acum nu au ştiut că astfel de proiecte există şi se pot realiza atât de frumos şi de uşor.

Acest lucru a fost posibil datorită platformei eTwinning, datorită profesorilor cu vedere largi care şi-au înscris şcolile aici, datorită elevilor dornici de cunoaştere, de nou. Cu astfel de instrumente, este uşor să realizezi astfel de activităţi. De aceea încurajez colegii mei să folosească această platformă şi ori de câte ori îmi vor cere ajutorul, le voi împărtăşi din ceea ce am învăţat eu.

Proiectele eTwinning oferă cadrelor didactice posibilitatea de a promova imaginea şcolii în care predau şi de a stabili legături cu cadrele didactice din ţară. Prima oară când am auzit despre acest tip de proiecte nu ştiam exact ce sunt, cum se realizează....Acest lucru se întâmplă în urmă cu 4-5 ani, când o doamnă profesoară de informatică de la Satu Mare a ţinut cursul Intel Teach la Oradea. Atunci am aflat despre această oportunitate de a realiza proiect cu şcoli din Europa în cadrul programului eTwinning.

Din dorinţa de a realiza cu elevii mei şi altceva în afară de ceea ce realizasem până atunci, am intrat pe această platformă adăugând şcoala la care lucram pe atunci, deşi debutantă fiind,şcoala cu clasele I-VIII Borod, judeţul Bihor-pe lista şcolilor în cadrul acestei platforme.

Nu prea am înţeles la început ce trebuie făcut, însă cu ajutorul unor profesori care deja realizaseră astfel de proiecte am reuşit să iau parte la un proiect care se numea Wall of cards şi care presupunea un schimb de vederi între elevii mai multor şcoli din Europa, vederi prin care fiecare şcoală promova frumuseţile şi valorile locurilor sale. Astfel fiecare şcoală a realizat la final un panou pe care se regăseau locuri din diverse părţi ale Europei. Mi s-a părut ceva interesant. Aşa că m-am gândit să iau şi eu iniţiativa şi să iniţiez eu un proiect. Astfel mi-ai  dorit să facem cunoscute lumii, tradiţiile noastre cu privire la nunta tradiţională şi mai ales cu privire la costumele şi bucătăria destinată unui astfel de eveniment. Şi aşa a apărut proiectul Wedding traditions- Tradiţii de nuntă, proiect în care partenera principală a fost Zespół Szkół w Sulechowie, Sulechów, POLONIA şi doamna profesoară Arleta Opajdowska. Proiectul s-a desfăşurat împreună cu alte 54 de şcoli din diferite ţări, din diferite culturi. Scopul principal al proiectului a fost ca tinerii de azi să cunoască şi să găsească metode de promovare a tradiţiilor legate de nuntă de altă dată. Să cunoască şi să promoveze costumul tradiţional în care odinioară bunicii lor se căsătoreau, să cunoască şi să promoveze bucătăria tradiţională destinată acestui eveniment special din viaţa oamenilor. Ce au trebuit să facă echipele participante la proiect? Fiecare şcoală pentru început realiza o prezentare a şcolii şi a zonei de unde provin. Apoi fiecare echipă participantă trebuia să realizeze o prezentare a costumului tradiţional folosit pentru nuntă altădată. După aceasta ei au trecut la prezentarea bucătăriei tradiţionale, a felurilor de mâncare, ce se serveau la nuntă odinioară. Pentru a fi cât mai educativă, această parte a proiectului a trebuit să fie realizată practic. În cazul nostru au fost realizate şi prezentate felurile principale servite la nunta bihoreană: supa de tăieţei - în această fază, elevele alături de mame au învăţat cum se fac tăieţeii manual şi apoi supa de pui; sarmalele - feţele şi mamele au realizat împreună sarmale care au fost fierte în oale de pământ în cuptoare mari de pâine, exact cum se făcea mai demult. La fel au fost pregătite pâinea de casă şi nelipsitul cozonac ce se servea pe post de prăjitură la nuntă. Am considerat această muncă în echipă - elevi părinţi, foarte educativă dar în acelaşi timp cu scop de a crea punţi între generaţii şi de a re-crea în mintea elevilor vremuri de altă dată. Totodată am aflat de la şcolile participante meniuri extrem de interesante, meniuri din care elevii noştri au preluat reţete de prăjituri, de salate, de mâncăruri. Cred că a fost partea cea mai atractivă pentru elevi. Ne minunam fiecare de felul în care arătau produsele celorlalţi. În final pentru a fi complet scenariul elevii au interpretat o nuntă tradiţională. Rolul de bază aici l-a avut grăitorul, personajul care conduce nunta şi care în versuri descrie practic pas cu pas ce se petrece. Muzica a fost tradiţională, promovând astfel vioara cu goarnă din Bihor şi danţul nostru bihorenesc. Atmosferă a fost una excepţională, iar elevii au fost foarte încântaţi de acest proiect.

Şi nu doar nouă ne-a plăcut ce am realizat. Proiectul a primit certificatul european de calitate, o recunoaştere a muncii noastre. Ca şi arii curriculare au fost implicate Om şi societate, Arte, TIC. Pe lângă cunoştinţele despre bucătăria tradiţională şi alte bucătării din Europa, pe lângă cunoştinţele despre costume tradiţionale, elevii şi-au dezvoltat cunoştinţele de a opera cu tehnologia modernă- calculator, programe, camere video, etc. Toate acestea consider că au fost un mare plus aduc acestor elevi în formarea lor ca cetăţeni ai comunei şi tării în care trăiesc. Valorile şi atitudinile pe care le-au format- respectul faţă de cultură, fata de tradiţii şi valori culturale - sunt un plus ce îi va ajuta în propria formare. Consider că acest lucru nu se putea realiza fără această platformă -eTwinning, pentru care îi mulţumesc şi acum dnei Ziprock că ne-a prezentat-o. Am pătruns într-o lume nouă, o lume a posibilităţilor, a orizonturilor larg deschise, o lume din care ne-am îmbogăţit cu valori culturale, cu prieteni. Nu în ultimul rând, am fost obligaţi, dacă nu am ştiut până atunci, să învăţăm limba engleză, sau în cazul elevilor să-şi exerseze aceste cunoştinţe. Pot în final să afirm că proiectul nostru, la fel ca şi celelalte în care ne-am mai implicat, a adus multe îmbunătăţiri în viaţa mea profesională, precum şi în cea de elev a elevilor mei. Mulţumesc pe această cale celor care ne-au îndrumat în toţi paşii parcurşi şi au fost alături de noi când am avut nevoie.  

Cei 4 muschetari, elevi ai Scolii gimnaziale Nr.2 Remeti, ne-au reprezentat cu cinste la concursul "Scoala fara violenta", castigand locul II dintr-un numar de 13 scoli participante. Felicitari lor, dar si coordonatorilor:  Mirela Taichis, Antonia Silaghi
"One for all and all for one".

Vineri 5 aprilie 2013, in cadrul parteneriatului educational Banatulsi Crisana- regiuni sitorice, Scoala Gimnaziala Nr.2 Remeti a primit vizita colegilor de la Gottlob. Primirea cu paine si sare si costumele populare au fost foarte apreciate si au dat startul activitatilor din cadrul acestui parteneriat.